Cancerul de prostata – diagnostic si tratament

Daca nu doresti sa urmaresti materialul video, poti continua sa citesti versiunea text de mai jos:

Moderator: Buna ziua, dragilor! Astazi vorbim despre cancerul de prostata, care este unul dintre cele mai frecvente cancere in cazul barbatilor fiind al doilea tip de cancer dupa cel de plamani intalnit la barbati la nivel mondial. Domnule doctor ma bucur ca sunteti astazi alaturi de noi spuneti-mi care sunt cauzele aparitiei acestui tip de cancer.

Dr.Niță: In primul rand aveti dreptate, este un cancer foarte frecvent intalnit la barbati, unul din sapte barbati poate sa faca cancer de prostata deci nu e deloc de neglijat, este un cancer foarte frecvent intalnit. Din fericire, in multe situatii nu este neaparat un cancer foarte agresiv. Nu scurteaza atat de mult durata vietii.

Daca auzi de un cancer pulmonar, un cancer pancreatic, poti vorbi la momentul depistarii de cateva luni de supravietuire. In cazul cancerului de prostata lucrurile nu stau asa. Si o sa vedem, el este stratificat si sunt situatii in care poti chiar sa nu faci nimic, nu necesita neaparat un tratament. Factorii care favorizeaza aparitia unui cancer este in primul rand varsta.

De regula el se dezvolta mai mult dupa varsta de 50-55 de ani. Se zice ca daca barbatii ar trai peste 80 de ani, marea lor majoritate vor avea focare de cancer de prostata. Deci odata cu inaintarea in varsta, riscul de aparitie a cancerului de prostata este din ce in ce mai mare. Dar de regula, acest cancer care apare dupa 75-80 de ani este un cancer cu agresivitate blanda si atunci nu mai ai nicun fel de interes ca sa il depistezi sau sa-l tratezi. Acei pacienti sunt pacienti care nu vor avea o scurtare a sperantei de viata din cauza cancerului de prostata.

Cu totul altfel se intampla in cazul cancerului care apare la varstele mai tinere. Din pacate exista o schimbare in ultimii ani, poate datorita industrializarii, mi-e greu sa va spun, poate datorita si altor factori si o sa mai vorbim aici, factorii genetici de exemplu, dar am pacienti cu varste de 40-43-45 de ani care au cancer de prostata. In situatia asta, oricat de putin agresiv ar fi cancerul de prostata el ii va scurta speranta de viata pacientului. Deci aceste cazuri trebuie depistate in mod activ, pentru a fi tratate, pentru ca daca il depistam intr-un stadiu precoce, cancerul acesta poate fi tratat, fara sa mai necesite niciun fel de tratament ulterior. Deci revenind la factori, vorbeam de varsta.

Ai doilea sunt factori genetici. Exista o predispozitie genetica. De exemplu, daca tatal a avut cancer de prostata, trebuie ca fiul sa inceapa sa se controleze inca de la varsta de 40 de ani, fiindca are un risc de doua ori mai mare decat un alt pacient al carui tata n-a avut cancer de prostata, ca el sa dezvolte cancer de prostata.

Deci exista niste factori genetici, care sunt pe linie paterna, dar si pe linie materna, inclusiv mama daca a avut cancer de san, sau un cancer in zona genitala exista o predispozitie genetica si atunci fiul trebuie sa se controleze devreme pentru ca poate exista acest lucru. Rasa. Cancerul e mai frecvent la rasa neagra, fata de noi, apare mult mai frecvent in asemenea situatie. Astia sunt factori care sunt cunoscuti.

Sigur, in afara de asta mai sunt factori care sunt mai putin, adica s-a observat ca e o frecventa mai mare a cancerului la pacienti care consuma foarte multe lactate. Laptele dulce e bine sa il scoatem din alimentatie dupa o anumita varsta. Oricum el nu mai poate fi procesat cum trebuie de catre organism asa ca putem folosi oaresce branzeturi fermentate sau lactate cu fermentatie, dar nu lapte dulce.

Marii consumatori de carne rosie au frecvente ceva mai mari a cancerului de prostata. Sunt greu, relativ greu de cuantificat toate chestiile astea, dar in general un pacient care vine cu o patologie prostatica catre mine de regula ii recomand sa consume cat mai multe fructe, legume, sa faca miscare si sa evite cat se poate excesul de lactate, excesul de carne rosie mai ales.

Moderator: Exista o legatura intre activitatea sexuala si cancerul de prostata?

Dr.Niță: Nu e o legatura directa. Exista o legatura intre nivelele de testosteron. Exista un hormon masculin, numit testosteron, care este un hormon secretat in 90% din cazuri de catre testicule si 10% procentual vorbind din concentratia sa, apare de la o glanda situata deasupra rinichiului, suprarenala si excesul acestui hormon poate duce la apartia cancerului de prostata.

De exemplu s-a constatat ca eunucii nu faceau cancer de prostata, deci lipsa testosteronului… De fapt unul din primele tratamente care a fost pentru cancerul de prostata era extirparea testiculelor. Extirpau testiculele si pacientul cu cancer de prostata avea o evolutie mult mai lunga, o speranta de viata mult mai lunga, nu avea acest testosteron in circulatie si atunci boala nu se raspandea. Deci mai degraba, nu neaparat activitatea sexuala, cat excesul de testosteron. De aceea e recomandat, de exemplu, sunt unii barbati care, eu stiu, poate chiar fara sa faca analize, din dorinta de a fi mai virili, isi auto-administreaza testosteron. Nu e in regula, mai ales dupa varsta de 50 de ani, fiindca poate duce la apartia sau la dezvoltarea rapida a unui cancer care altfel ar fi patern, poate nu s-ar dezvolta. Sunt situatii in care, sigur, trebuie administrat acest supliment. Dar totul se face sub control medical.

Moderator: Da, asta e foarte important, sa nu ne auto-administram noi diverse lucruri.

Dr.Niță: Exact, pentru ca vom observa peste niste ani aparitia unor boli care poate fi si foarte agresiva.

Moderator: Pentru persoanele care sunt mai atente cu sanatatea lor sau cei care stiu ca au avut in familie un parinte care a avut un astfel de cancer, ce investigatii preventive ar putea sa faca?

Dr.Niță:  In general e recomandat ca un pacient, in primul rand daca a avut in familie trebuie ca o prima evaluare sa fie in jurul varstei de 40-45 de ani. Daca nu a avut in familie cazuri, atunci in principiu evaluarea e recomandata dupa 50 de ani, sau daca apar ceva simptome urinare. De regula, consultul consta intr-o analiza de sange numita PSA, este o proteina, este un marker tumoral, nu este o proteina care se formeaza doar in prostata.

Multi pacienti vin si spun “eu nu am o problema cu prostata, ca am PSA-ul normal”. Da, PSA-ul e normal, dar sunt mai mutle afectiuni ale prostatei. Nu orice afectiune a prostatei determina cresterea PSA-ului. Aceasta proteina este formata doar de cele prostatice, pe de alta parte, nu vom gasi la femei. Daca extirpam complet prostata, PSA-ul devine 0, dar ea creste foarte mult intr-adevar in cancerul de prostata, fiindca acele celule care sunt anormale, vor produce foarte mult din aceasta proteina, dar creste si in alte afectiuni, de exemplu, infectia prostatei, care poate apare chiar la varste tinere, poate duce la cresterea PSA-ului fara sa fie cancer. Deci este unul dintre markeri, dar nu e 100%, in sensul ca nu se ia doar el in considerare.

Sunt pacienti care vad ca PSA-ul e normal si nu se mai duc mai departe la un control. Dar exista situatii si am operat recent, pacientul cu PSA normal, el avand un cancer foarte avansat de prostata. Deci exista astfel de situatii si invers, pacienti care au PSA mare care nu au cancer de prostata, pacienti cu PSA mic care au cancer de prostata. De aceea, PSA-ul nu e singurul criteriu.

Al doilea e cel clinic: tuseul rectal. Sigur, ca barbatii fug de chestiunea asta, desi nu exista un consult ginecologic fara o examinare clinica, la fel este si aici. E o manevra pentru diagnostic, prostata este accesibila pentru diagnostic, evident ca acest examen e util pentru diagnostic si poti depista boli doar datorita acestui examen, deci nu trebuie sa fuga de el si nu e dureros, nu e nimic anormal, e doar o teama nejustificata. Si a treia ar fi explorarile imagistice, fie o ecografie de regula transrectala, fie, daca ai suspiciuni la tuseu, sau la PSA ca nu e in regula, un RMN de prostata, care este cel mai…explorarea imagistica cea mai adecvata, care ofera cele mai multe informatii. Bun, astea sunt primele.

Orice modificare a PSA-ului la tuseu sau la RMN te duc mai departe cu investigatiile catre o biopsie. Niciodata nu vei pune un diagnostic de cancer, mai ales de prostata, fara o biopsie, fara un examen histopatologic, fara analiza la microscop a acelor celule care sa-ti arate ca ele sunt transformate si ca sunt transformate tumoral. In felul asta afli ce tip de cancer ai la prostata. Exista cancere, cel mai frecvent e adenocalcinomul, dar exista si cancere atipice de prostata. Deci afli ce tip de cancer ai si cat de agresiv e. Ceea ce e foarte important.

Moderator: Pentru speranta de viata, practic.

Dr.Niță: Nu numai asta, este foarte important pentru stabilirea atidudinii terapeutice optime. Pentru ca este un scor pe care il da anatomopatologul, intre 6 si 10, care in functie de acel scor, denumirea medicala scorul Gleason, in functie de el poti stabili agresivitatea bolii si care e alternativa de tratament cel mai bun.

Exista situatii, si va dau un exemplu simplu, un pacient de 80 de ani cu scor Gleason 6, nu faci nimic. Un pacient insa, ca asta inseamna boala putin agresiva, la un pacient care are o anumita varsta, si atunci nu trebuie decat sa ii faci urmarire. Ai un pacient insa de 55 de ani, cu un scor Gleason de 8, atunci trebuie sa te grabesti sa ii faci ceva. Fiindca acel pacient va evolua foarte repede la metastaze, atunci tratamentul trebuie sa se faca cat mai repede.

Moderator: Ati spus trebuie sa faci ceva. Care este tratamentul in astfel de situatii?

Dr.Niță: Depinde iarasi de stadiul in care vine pacientul. Depinde de varsta, si asta inseamna implicit, de speranta de viata, depinde de boli asociate, ca degeaba are 60 de ani, dar daca a avut doua accidente vasculare, 3 infarcturi poate, speranta de viata a dansului nu e una foarte mare statistic vorbind si atunci nu trebuie sa te arunci cu o interventie foarte laborioasa. Deci depinde de varsta, de bolile asociate si implicit de speranta de viata, depinde de agresivitatea bolii, vorbeam de acel scor Gleason si depinde de stadiul in care vine din situatia locala, adica daca l-ai suprins intr-un stadiu localizat sau daca l-ai suprins intr-un stadiu metastatic, adica intr-un stadiu in care boala a plecat de acolo, s-a dus catre ganglion, catre oase.

Toate acestea sunt criterii foarte importante cand iei decizia, si poate ca cel mai important este vointa pacientului. Fiindca poti avea doua alternative de exemplu sau trei de tratament, dar daca pacientul nu-si doreste una dintre alternative, nu poti sari peste ceea ce el isi doreste. Din punctul meu de vedere trebuie informat, trebuie sa i se explice ce se intampla de principiu, nu putem sti, nu ii pot garanta ca aia se va intampla, dar in principiu ce se intampla daca faci operatii, ce se intampla daca faci radioterapie, ce se intampla daca faci tratament hormonal.

Deci in principiu optiunile terapeutice sunt urmarirea, care e adresata cazurilor depistate la pacientii mai varstinici sau pacienti cu boli asociate si cu boala care e putin agresiva, vorbeam de acest scor Gleason 6, deci este o optiune, a doua optiune este tratamentul chirurgical, indepartarea completa a prostatei, schema prostatica, interventia poate fi efectuata, sunt mai multe modalitati de abordare, cea cu cele mai bune rezultate este chirurgia robotica, minim invaziva, cu perioada de spitalizare scurta, de 3-4 zile, in care cu ajutorul unor mici incizii si cu ajutorul unui instrumentar robotic, adica tot noi coordonam intstrumentele, dar cu ajutorul unui telemanipulator este indepartata prostata si canalul urinar, uretra e cusut la nivelul vezicii urinare.

In felul acesta excluzi complet boala, excluzi complet prostata, este adresata pacientilor mai tineri, cu boala localizata, adica boala care nu a plecat de la nivelul prostatei, care este localizata in interior si pe care ii poti vindeca altfel, extirpand organul respectiv, cu boala localizata in interior, pacientul nu mai are nevoie de niciun tratament. Insa, trebuie sa accepte ca exista niste posibile complicatii post-operatorii, de regula tranzitorii, mai ales in cazul chirurgiei robotice, pentru cateva luni, dar dupa care viata reintra in normal, la fel ca inainte, doar ca pacientul trebuie sa accepte sa treaca prin aceste posibile, nu obligatorii, dar posibile complicatii.

Moderator: Care ar fi acestea?

Dr.Niță: O pierdere involuntara de urina, care de regula dureaza intre 1 si 2 luni, ma refer aici mai ales la chirurgia robotica pe care o practic mai mult si care din punctul asta de vedere are cele mai bune rezultate si niste tulburari de functie erectila care pot sa tina circa 6 luni de zile. Depinde si de ceea ce se intampla anterior, daca pacientul nu avea activitate sexuala la momentul diagnosticului, n-o s-o aiba nici dupa operatie, daca si-o doreste insa dupa aceea si o avea si inainte atunci o va avea si dupa interventia noastra.

Deci trebuie sa accepte aceste posibile complicatii post-operatorii. Daca nu le accepta, daca nu-si doreste operatia exista alternativa radioterapiei, adica iradierea intregii zone pelvine, sau iradierea tintita, a zonei interne, numita brahiterapie, adica injectarea unor seminte radioactive in interioul prostatei, dar si ele au posibilitatea complicatiei. Razele nu afecteaza doar tesutul bolnav, afecteaza si tesuturile sanatoase si trebuie sa accepte si sa stie si aceste posibile complicatii, cum vorbeam de chirurgie cu posibile complicatii, sunt si aici posibile complicatii, iar la radioterapie mai ai nesansa, eu la sfarsitul operatiei daca facem o interventie piesa operatorica, adica prostata o vezi in laborator si poti certifica boala a fost localizata in interiorul prostatei, ca nu a plecat de acolo si poti cu mare probabilitate sa zici pacientului, gata esti vindecat.

La radioterapie nu poti sa faci asta, decat dupa ani de zile cand poti certifica ca nu ai recidiva si daca, o sa spui radioterapia a fost eficienta. Si trebuie sa avertizezi pacientul de fiecare data, trebuie sa avertizezi pacientul daca face radioterapie, operatia are foarte mari riscuri sa-l lase cu pierdere urinara pentru tot restul vietii, deci trebuie sa se gandeasca foarte bine de la inceput, nu se poate duce sa faca radioterapie, stai ca am o recidiva, fa-mi operatia. Facem operatia, dar deja este tarziu, riscul de complicatii este foarte mare.

Iar a patra alternativa terapeutica, din pacate de foarte multe ori utilizata mai ales in Romania, fiinca pacientii se prezinta tardiv la medic, este hormonoterapia. Adica, indepartarea acelui hormon masculin, numit testosteron din circulatie. Inainte se facea prin orhiectomie, adica indepartarea testiculelor. Acum, aceasta castrare sa-i spun asa este chimica. Adica se face o injectie, undeva la 3 luni o data, care sigur nu vindeca niciodata boala, dar face ca evolutia sa fie mult mai lenta.

Din pacate exista situatii in care dupa 1-2-3 ani de tratament, boala scapa de sub control si nu mai raspunde la aceasta deprivare, la aceasta scoatere din circulatie a testosteronului si ea continua sa se dezvolte si atunci trebuie sa apelezi la chimioterapie, ca si ultima alternativa de tratament.

Hormonoterapia este indicata pacientilor care nu-si doresc nimic din celelalte variante de tratament. Evident ca si ea are efecte adverse, pacientii pot sa aiba bufeuri de caldura, le cresc sanii, sunt niste modificari hormonale care apar in organism si atunci si aici sunt niste efecte adverse pe care trebuie sa si le asume, plus ca boala nu va fi vindecata niciodata. Insa hormonoterapia, in situatia in care pacientul vine in stadii avansate ale bolii, cu mestastaze, reprezinta unica solutie.

N-are rost sa mai faci o operatie la un pacient cu metastaze sau sa-i faci radioterapie, ci doar hormonoterapie in asemenea situatii. De asemenea, e recomandabil un consult, un prim consult, 50 de ani, si atunci medicul decide, daca nu sunt probleme, daca nu ai in familie nimic, poate fi chemat peste 3-4 ani de zile, nu trebuie chiar in fiecare an. Asta decide medicul daca vii in fiecare an la o evaluare sau nu.

Moderator: Deci practic concluzia este ca trebuie sa mearga barbatii la medic si…

Dr.Niță: Trebuie, speranta de viata a crescut foarte mult daca ne comparam cu ceea ce insemna speranta de viata de acum 50 de ani, speranta de viata actual, care frecvent e 70-80 de ani frecvent si atunci toate aceste boli care in urma cu ceva timp nu ieseau, nu erau diagnosticate, nu ieseau la iveala, ca speranta de viata era mult mai mica, acum iata, sunt foarte frecvent intalnite in practica, pentru ca noi, cu totii traim mai mult si poate si mai bine.

Moderator: Deci concluzia este sa mergem la medic.

Dr.Niță: Asa este.

Moderator: Frecvent. Va multumesc tare mult, domnule doctor!

Dr.Niță: Cu drag.

Moderator: Va multumesc si voua si ne revedem curand. La revedere!

Afla care sunt tratamentele de ultima ora aici in tara.
Ia cea mai buna decizie pentru sanatatea ta!

intreaba medicul urolog